Termenele de bază: art. 22 din Código Civil
Cetățenia prin rezidență (nacionalidad por residencia) este reglementată de art. 22 din Código Civil. Regula generală: 10 ani de rezidență legală. Termene reduse:
| Termen | Pentru cine |
|---|---|
| 10 ani | Regula generală pentru toți |
| 5 ani | Cei care au obținut statutul de refugiat |
| 2 ani | Cetățenii de origine ai țărilor ibero-americane, Andorrei, Filipinelor, Guineei Ecuatoriale sau Portugaliei, precum și sefarzii |
| 1 an | Șase situații din art. 22.2: naștere pe teritoriul Spaniei; drept de opțiune neexercitat; tutelă sau plasament timp de 2 ani; căsătorie cu un cetățean spaniol (1 an); văduv/văduvă de cetățean spaniol; descendenți ai spaniolilor |
Trei condiții fără de care termenul nu contează
Art. 22.3 CC impune trei cerințe rezidenței — toate trei în același timp:
- Legală (legal) — timp petrecut în statut de rezidență, nu simpla prezență în țară.
- Continuă (continuada) — fără întreruperi de statut și fără să-ți muți viața reală în afara Spaniei.
- Imediat anterioară cererii (inmediatamente anterior a la petición) — termenul trebuie să curgă până chiar în momentul depunerii. Anii locuiți cândva demult, urmați de plecarea din țară, nu ajută.
Separat, art. 22.4 CC cere să demonstrezi buena conducta cívica (conduită civică bună) și un grad suficient de integrare în societatea spaniolă — pentru asta se susțin examenele DELE și CCSE ale Institutului Cervantes.
„Residencia" și „estancia" nu sunt același lucru
Código Civil nu explică ce înseamnă „rezidență legală" — o face legea străinilor (LO 4/2000). Art. 29 distinge două situații ale străinului în Spania: estancia (ședere) și residencia (rezidență). Pentru cetățenie contează doar rezidența.
Continuitatea: ce întrerupe termenul și ce nu
Continuitate nu înseamnă „nicio zi în afara țării". Tribunal Supremo a arătat încă din hotărârea din 23.11.2000: o absență scurtă și justificată nu rupe continuitatea dacă nu-ți muți domiciliul obișnuit în afara Spaniei. Rezidența este centrul vieții tale, nu prezența fizică în fiecare zi.
Potrivit practicii administrative consacrate (este un reper de practică, nu un articol de lege), se consideră admisibilă o singură plecare de până la 6 luni consecutive pentru termenul de 10 ani și de până la 3 luni consecutive pentru termenele reduse (1/2/5 ani). E vorba de absența neîntreruptă, nu de suma tuturor călătoriilor.
Cum îți verifică statul termenul
Verificarea nu e o formalitate. Conform procedurii în vigoare (Orden JUS/1625/2016, art. 7), în fiecare dosar de cetățenie administrația trebuie:
- Să ceară datele de empadronamiento direct de la INE — institutul de statistică predă tot istoricul tău de înregistrare. O gaură în empadronamiento = o gaură în dosar, și o vor vedea fără participarea ta.
- Să ceară raportul obligatoriu al Ministerului de Interne despre îndeplinirea cerințelor art. 22 CC — inclusiv aprecierea „conduitei și situației" tale privind obligațiile de intrare și rezidență.
- Să verifice cazierul în Registro Central de Penados, rezultatele DELE și CCSE, datele de rezidență ale organelor de imigrare și să ceară raportul CNI.
Un permis formal nu înseamnă încă rezidență dovedită
Cea mai subestimată cauză a refuzurilor: cardul de rezidență în sine nu dovedește că ai locuit efectiv în Spania. Instanțele (Tribunal Supremo, Audiencia Nacional) cer o rezidență efectivă — o legătură reală cu teritoriul: muncă, familie, legături sociale. Dacă într-o perioadă nu există urme de viață în țară, perioada aceea poate să nu fie luată în calcul, chiar dacă statutul era în regulă.
Ce funcționează ca dovadă a locuirii reale:
- Istoric de empadronamiento fără întreruperi — documentul de bază, se verifică primul.
- Vida laboral — istoricul angajărilor și al contribuțiilor.
- Contract de chirie sau proprietate, facturi la utilități.
- Asigurare medicală, muncă, legături familiale și sociale.